Definita cuvantului plenitudine
PLENITÚDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ◊ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenitudine
sfârșiciúne s.f. (înv.) sfârșeală; stare de leșin. Vezi definitia »
INTERJECȚIÚNE s.f. v. interjecție. Vezi definitia »
e pe bune expr. (stud.) situația e rezolvată; lucrurile stau bine. Vezi definitia »
DECOMPRESIÚNE s. f. 1. reducere a presiunii dintr-un cilindru, dintr-un recipient prin stabilirea unei comunicații cu mediul înconjurător. 2. (med.) înlăturarea compresiunii (apăsării) exercitate asupra unui organ de către un alt organ mărit; decomprimare. (< fr. décompression) Vezi definitia »
Provine din verbul elen „mathein” care desemna posibilitatea omului de a asimila cunoștiințe, de a-și forma priceperi si deprinderi și de a se adapta la situații si condiții de viață dificile. Vezi definitia »