ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon. Vezi definitia »

HELICÓN s.n. Instrument muzical de suflat cu tonuri grave, folosit mai ales în muzica militară. [Cf. fr. hélicon, germ. Helikon]. Vezi definitia »

BERTÓN s. n. barcă cu vâsle pliantă, din pânză cauciucată. (< fr. berthon) Vezi definitia »

ARHIDIÁCON, arhidiaconi, s. m. Primul diacon de pe lângă un episcop; p. ext. titlu onorific care se dă diaconilor; protodiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. arhidijakonŭ. Vezi definitia »

IGUANODÓN s.m. Reptilă uriașă fosilă din era mezozoică, asemănătoare cangurului, dar mult mai înaltă. [< fr. iguanodon, cf. sp. iguano, gr. odous – dinte]. Vezi definitia »