moáră (móri), s. f. – 1. Clădire unde se macină cereale. – 2. (Arg.) Ceas. – 3. Jocul de țintar. – Mr., megl. moară. Lat. mǒla (Candrea-Dens., 1148; Tiktin; REW 5641), cf. it., prov., cat. mola, fr. meule, sp. muela, port. mõ. – Der. morar, s. m. cu suf. -ar (după Pușcariu 1108 și Candrea-Dens., 1148, din lat. molārius); morăreasă (var. morăriță), s. f.; morăresc, adj.; morărie (var. morărit), s. f. și n. (ocupație de morar); morări, vb. (a face serviciul de morar); morișcă, s. f. (moară de mînă; jucărie; guraliv). Vezi definitia »

CALCOSFÉRĂ s. f. strat geologic între litosferă și barisferă, concentrat prin sulfură de fier și cu afinitate pentru sulf. (< fr. chalcosphère) Vezi definitia »

CENOGENÉZĂ s. f. (biol.) apariția de caractere noi în urma schimbării condițiilor de mediu. (< fr. cénogenèse) Vezi definitia »

INDOLÉNȚĂ s.f. Lipsă de energie; lene, nepăsare; apatie. [Cf. fr. indolence, lat. indolentia]. Vezi definitia »

HOȘTÍNĂ, hoștine, s. f. V. boștină. Vezi definitia »