Definita cuvantului difracție
DIFRÁCȚIE s. f. 1. deviere de la propagarea rectilinie a undelor luminoase, sonore, radio etc. la întâlnirea unor obstacole, la trecerea printr-o fantă sau în imediata vecinătate a marginii unui ecran, propagându-se și în spatele acestora. 2. modificare a direcției unui val la izbirea cu un obstacol. (< fr. diffraction)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu difracție
ENOMETRÍE s. f. determinare a cantității de alcool din vin. (< fr. oenométrie) Vezi definitia »
ANACUZÍE s.f. (Med.) Pierderea totală a auzului; surzenie; cofoză. [< fr. anacousie, cf. gr. an – fără, akociein – a auzi]. Vezi definitia »
CÁDMIE s.f. Oxid de zinc impur, care se depune pe pereții cuptoarelor de zinc. [Pron. -mi-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. cadmie, cf. gr. kadmeia]. Vezi definitia »
SUPERINFÉCȚIE, superinfecții, s. f. (Med.) Infecție contractată de cineva sau ceva deja infectat. – Super- + infecție (după fr. surinfection). Vezi definitia »
HIPEROVARÍE s.f. (Med.) Hiperfuncție endocrină a ovarului. [Gen. -iei. / < fr. hyperovarie]. Vezi definitia »