Definita cuvantului convicțiune
CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: -ți-u- – Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu convicțiune
AUDIȚIÚNE s.f. v. audiție. Vezi definitia »
DEROGAȚIÚNE s. f. derogare. (< fr. dérogation) Vezi definitia »
míne pron. pers. – Formă a cazurilor prepoziționale a pron. de persoana întîi, eu. – Mr. mine „eu”. Lat. me, într-o compunere mai puțin clară (după Philippide, Principii, 78 și Candrea-Dens., 533, din lat. *me ne; după Scriban, din *mene, prin analogie cu *quene › cine). Probabil e vorba de aceeași formă flexionară care indică acuzativul, în *tatanem › tătîne, v. aici. Înv. se folosea pentru acuzativul fără prepoziție: cine uraște mine (Coresi). Cf. sine. Vezi definitia »
EMIGRAȚIÚNE s.f. v. emigrație. Vezi definitia »
FUZIÚNE s. f. 1. unire într-o singură unitate a mai multor partide, organizații, grupări, state etc. 2. reacție nucleară de contopire a două nuclee ușoare pentru a forma un nucleu mai greu. ◊ îmbinare, reunire între mai multe elemente. ◊ (biol.) unire a gameților etc. 3. (chim.) topire. (< fr. fusion, lat. fusio) Vezi definitia »