PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie. Vezi definitia »

VAGOTONÍE s. f. tulburare neurovegetativă caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de penumogastric. (< fr. vagotonie) Vezi definitia »

INTERDÍCȚIE s.f. Interzicere, opreliște, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. [Gen. -iei, var. interdicțiune s.f. / cf. fr. interdiction, lat. interdictio]. Vezi definitia »

GINECOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază fiziologia și patologia aparatului genital feminin. (< fr. gynécologie) Vezi definitia »

AFÉCȚIE s.f. v. afecțiune. Vezi definitia »