CONCUPISCÉNȚĂ s. f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. – Din fr. concupiscence, it. concupiscenza. Vezi definitia »

corțofálă, corțofále, s.f. (reg.) parte a unei căruțe. Vezi definitia »

SULFÚRĂ s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure]. Vezi definitia »

RÂNDUNÍCĂ, rândunici, s. f. 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: rândunică-de-mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. – Rândun[ea] + suf. -ică. Vezi definitia »

DEMIMÓNDĂ s. f. demimondenă. (< fr. demi-monde) Vezi definitia »