văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri Vezi definitia »

FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (=fractura) sau frânt + suf. -ură. Vezi definitia »

POSTDÁTĂ s. f. dată posterioară celei reale. (< fr. postdate) Vezi definitia »

LOCOMOTÍVĂ s. f. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele. (< fr. locomotive, germ. Lokomotive) Vezi definitia »

natahoálă, natahoále, s.f. (reg.) femeie urâtă sau prost îmbrăcată. Vezi definitia »