ENDOFAZÍE s. f. (Psih.) Trăire interioară a actului vorbirii; limbaj interior. – Din fr. endophasie. Vezi definitia »

MUTÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicală. ◊ Mutație consonantică = transformare a unei serii de consoane în limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ Schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății. 2. (Biol.) Modificare calitativă bruscă a unui organism sub influența condițiilor de viață. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o genă plasată într-un anumit loc pe cromozom se transformă într-o alelă a ei. 3. (Jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutațiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation]. Vezi definitia »

LIENOGRAFÍE s.f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen -iei. / < fr. lienographie, cf. lat. lien – splină, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

GEOMETROGRAFÍE s. f. (Mat.) Studiul găsirii soluției celei mai simple a unei probleme de geometrie elementară. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrographie Vezi definitia »

ZOONOMÍE s.f. Totalitatea legilor după care se desfășoară viața animală. [Gen. -iei. / < fr. zoonomie, cf. gr. zoon – animal, nomos – lege]. Vezi definitia »