Definita cuvantului convorbire
CONVORBÍRE, convorbiri, s. f. Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție. ◊ Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – V. convorbi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu convorbire
CULMINÁRE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina]. Vezi definitia »
ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, formare, compunere, constituire. ♦ Compoziție, constituție, structură. Vezi definitia »
frecătoáre, frecătóri, s.f. (înv.) 1. cârpă sau perie de frecat. 2. instrument de tortură. Vezi definitia »
SUPRAÎNCĂLZÍRE s.f. Acțiunea de a supraîncălzi și rezultatul ei. [< supraîncălzi]. Vezi definitia »
ȚIȘNÍRE s. f. v. ȚIȘNI. [DLRM] Vezi definitia »