Definita cuvantului alcătuire
ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, formare, compunere, constituire. ♦ Compoziție, constituție, structură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alcătuire
MĂLĂLUÍRE s. f. v. mălălui. [DAR] Vezi definitia »
AUTOREPRODÚCERE s. f. însușire a materiei vii prin care organismele își asigură, automat și de la sine, urmași. (< auto1- + reproducere) Vezi definitia »
ACETIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) acetifica. [< acetifica]. Vezi definitia »
INVITÁRE s.f. Acțiunea de a invita și rezultatul ei; invitație. [< invita]. Vezi definitia »
OSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a se osifica și rezultatul ei; osteogeneză; osificație. [< osifica]. Vezi definitia »