TRANSLÁTOR/TRANSLATÓR, -OÁRE I. s. m. f. traducător oficial atașat unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc. II. s. n. 1. transformator electric care asigură adaptarea impedanței de intrare a instalației de telecomunicații la impedanța caracteristică liniei. 2. (inform.) program specializat care traduce instrucțiunile din limbaj de programare în limbajul intern al unui calculator, încât acesta să îl înțeleagă și să-l poată executa. (< fr. translateur, lat. translator) Vezi definitia »

IONIZATÓR, ionizatoare, s. n. Generator de ioni. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionisateur. Vezi definitia »

AUTOTRANSPORTÓR s.n. Autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul infanteriei. [Pl. -oare. / < auto²- + transportor]. Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio². ♦ (în sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur. Vezi definitia »

covór (covoáre), s. n. – Țesătură groasă de lînă, pentru împodobirea încăperilor. Sl. kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); cf. bg. kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, rus. kovër. – Der. covorat, adj. (tapisat); încovora, vb. (rar, a tapisa). Din rom. provine mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o formă sl. nedeterminată (cf. rut. koverčĭ, bg. koverki, koverka) provine covergă, s. f. (cort, prelată; schelet de formă arcuită care ține capota unei trăsuri; nuia îndoită; acoperămînt de crengi; acoperămînt în general; colibă, bordei). Coviltir (var. înv. covîltir), s. n. (acoperămînt; cort, prelată) aparține aceleiași familii, chiar dacă der. sa nu este clară (după Șeineanu, DAR și Scriban, din fr. couverture, a cărui der. nu este posibilă direct; cf. împotrivă Sanzewitsch 201); der. covîltiros, adj. (arcuit, coroiat); încolvîltirit, adj. (acoperit cu prelată). Vezi definitia »