POLNOGLASÍE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie. Vezi definitia »

PERIPEȚÍE s. f. 1. schimbare inopinată și accidentală a sorții în drama antică. ◊ episod conținând evenimente imprevizibile dintr-o operă literară. 2. întâmplare, serie de întâmplări neprevăzute, care intervin în viața cuiva. (< fr. péripétie, gr. peripeteia) Vezi definitia »

CLOROMETRÍE s.f. (Chim.) Determinare a cantității de clor conținute într-o soluție decolorantă. [< fr. chlorométrie]. Vezi definitia »

BUFONERÍE s. f. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2). (< fr. bouffonnerie) Vezi definitia »

MONOPLOIDÍE s. f. stare a unui nucleu monoploid. (< fr. monoploïdie) Vezi definitia »