SESTÉRȚ s.m. Monedă de argint la romani, având valoarea de aproximativ un sfert de dinar. [Var. sesterțiu s.m. / cf. lat. sestertius, fr. sesterce]. Vezi definitia »

VĂICĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văicăreți, -e, adj. (Pop. și fam.) Care se văicărește. – Văicări + suf. -eț. Vezi definitia »

ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss]. Vezi definitia »

ȘĂLÚȚ, șăluțuri, s. n. Diminutiv al lui șal. – Șal + suf. -uț. Vezi definitia »

STÂLPULÉȚ, stâlpuleți, s. m. Stâlpișor. – Stâlp + suf. – uleț. Vezi definitia »