RETÉNȚÍE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio) Vezi definitia »

PNEUMOCOCÍE s.f. (Med.) Ansamblu de accidente morbide provocate de pneumococ. [Gen. -iei. / < fr. pneumococcie]. Vezi definitia »

ATELOGLOSÍE s. f. defect congenital de dezvoltare a limbii. (< engl. ateloglossia) Vezi definitia »

ROTOHELIOGRAFÍE s. f. tipar adânc cu forme cilindrice de cupru, pe cale fotochimică, pentru revistele în mai multe culori, timbre, reproduceri pentru albume de artă etc.; rotogravură, rotoheliogravură. (< fr. rotohéliographie) Vezi definitia »

ADJUDECÁȚIE, adjudecații, s. f. Act prin care se adjudecă un obiect, o antrepriză etc., la o licitație publică. – Din fr. adjudecation, lat. adjudicatio. Vezi definitia »