Definita cuvantului disjuncție
DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu disjuncție
MIELEMÍE s. f. prezența de celule medulare în sânge. (< fr. myélémie) Vezi definitia »
cehadáie s.f. (reg., înv.) partea de la cărucioara plugului de care se prinde tânjala; schimbătoare. Vezi definitia »
FOTOCOMPOZÍȚIE s.f. Compoziție fotografică. [< fr. photocompozition]. Vezi definitia »
OSCILOMETRÍE s. f. măsurare a variațiilor presiunii arteriale, corespunzătoare pulsului, cu ajutorul oscilometrului. (< fr. oscillométrie) Vezi definitia »
PARONOMASÍE s.f. Paronomază. [Gen. -iei. / cf. fr. paronomasie, lat., gr. paronomasia]. Vezi definitia »