infantéríe (-ii), s. f. – Una din armele de bază, care duce lupta pe jos, pedestrime. Fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). – Der. infanterist, s. m. (soldat de infanterie). Vezi definitia »

șuroáie s.f. pl. (reg.) grămezi mari de paie, de fân, de iarbă cosită; clăi, stoguri mari. Vezi definitia »

ENERGÍE, energii, s. f. 1. Capacitate a unui sistem (fizic) de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată. 2. Forță, putere, tărie, vigoare, capacitate de a acționa. ♦ Fermitate, hotărâre în atitudini, în acțiuni. – Din fr. énergie, lat. energia. Vezi definitia »

TRAUMATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu prevenirea și tratamentul traumelor; (spec.) ramură a chirurgiei având ca obiect înlăturarea, pe cale chirurgicală, a traumatismelor. [Gen. -iei. / < fr. traumatologie, cf. gr. trauma – rană, logos – studiu]. Vezi definitia »

DISMETABOLÍE s. f. orice afecțiune caracterizată printr-o perturbare a metabolismului. (< fr. dysmétabolie) Vezi definitia »