Definita cuvantului infanterie
infantéríe (-ii), s. f. – Una din armele de bază, care duce lupta pe jos, pedestrime. Fr. infanterie, prin intermediul rus. infanterija, sec. XIX (Sanzewitsch; DAR). – Der. infanterist, s. m. (soldat de infanterie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu infanterie
HISTEROCISTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a uterului și a vezicii la peretele abdominal. (< engl. hysterocystopexy) Vezi definitia »
OREZĂRÍE, orezării, s. f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. – Orez + suf. -ărie. Vezi definitia »
TEȘCĂLÍE, teșcălii, s. f. (Rar) Tașcă. – Din tașcă + suf. -ălie. Vezi definitia »
SALPINGOOVARIECTOMÍE s. f. ablațiune a trompelor și a ovarelor. (< fr. salpingoovariectomie) Vezi definitia »
grátie (grátii), s. f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (Înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. Lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »