CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur). Vezi definitia »

HAUSTÓR s.m. (Bot.) Prelungire în formă de ventuză cu care unele plante parazite absorb hrana din plantele parazitate. [Pron. haus-. / < germ. Haustorium, cf. lat. haurire – a extrage]. Vezi definitia »

EMITÓR, emitori, s. m. (Electron.) Electrod al unui tranzistor. – Din engl. emitter. Vezi definitia »

ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor. Vezi definitia »

CROMOFÓR, cromofori, s. m. Grup de atomi care, introduși în molecula unei substanțe organice, colorează acea substanță. – Din fr. chromophore. Vezi definitia »