CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure) Vezi definitia »

ploscă, ploști s. f. (intl.) 1. geantă, poșetă. 2. buzunar. Vezi definitia »

ÁURĂ s. f. 1. Boare, adiere. 2. (Neobișnuit) Nimb, aureolă (1). 3. Stare premergătoare crizei, într-o boală, mai ales în epilepsie. – Lat. lit. aura. Vezi definitia »

ostáfcă (-ce), s. f. – Retragere, situație de militar în retragere. Rus. ostavka (Cihac, II, 232). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță. Vezi definitia »