client -ă, clienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. victimă potențială a unui hoț. 2. infractor căutat de poliție. 3. ins, tip, individ (protagonist al unei narațiuni argotice). Vezi definitia »

PROPELÁNT s. m. amestec de combustibil și de oxidant necesar arderii acestuia, la motoarele unei rachete sau ale unui avion la mare înălțime. (< engl. propellant) Vezi definitia »

-DENT- Element prim și secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) dinte”. [Var. denti-, dento-. / < fr. denti-, cf. lat. dens, -tis]. Vezi definitia »

AUTOPORTÁNT, -Ă adj. (arhit.; despre bolți) a cărei stabilitate este asigurată doar prin rigiditatea formei. (< fr. autoportant) Vezi definitia »

COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care are însușirea de a colora. (<fr. colorant) Vezi definitia »