PLÍCĂ, plice, s. f. Cută a pielii sau a mucoaselor pereților anatomici. – Din lat. plica. Vezi definitia »

a da în bâlbă expr. a se bâlbâi; a vorbi incoerent. Vezi definitia »

ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură. Vezi definitia »

ENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica vinificației, a păstrării vinurilor. [Gen. -cii, scris și oenotehnică. / < fr. oenotechnique]. Vezi definitia »

HEXAMETILENTETRAMÍNĂ s.f. Substanță chimică folosită ca antiseptic în infecțiile renale și intestinale și în industria rășinilor sintetice; urotropină. [< fr. hexamétylènetétramine]. Vezi definitia »