cónsul (cónsuli), s. m. – Șef al unei reprezentanțe diplomatice. – Mr. consul (‹ it.). Lat. consul (sec. XVIII). – Der. consular, adj., din lat. consularis; consulat, s. n., din fr. consulat. Cuvîntul a intrat în rom. cu primele consulate (rus, 1782; austriac, 1783; francez, prin 1794; englez, 1802; prusiac, 1818). Vezi definitia »

a lăsa udul expr. (pop.) a urina. Vezi definitia »

cuvantul provine de la savantul, de origine labaresc, Roman Tudor si exprma dorintza savantului de asi trai viatza prin laba! Vezi definitia »

a se duce ca vântul și ca gândul expr. a călători foarte rapid. Vezi definitia »

Lerul este o denumire specifică (un regionalism) folosit în partea de nord a Transilvaniei însemnând cuptor. Vezi definitia »