Definita cuvantului dizgrație
DIZGRÁȚIE s. f. pierdere a favorii, a bunăvoinței unei persoane influente, a unui superior. (< it. disgrazia, după fr. disgrâce)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrație
PĂRINȚÉNIE s. f. (Rar) Părinție. – Părinte + suf. -enie. Vezi definitia »
CONIMETRÍE s. f. determinare a cantității de praf din atmosferă. (< fr. conimétrie) Vezi definitia »
PERPETRÁȚIE s.f. Comitere cu premeditare, săvârșire (a unui delict); perpetrare. [Gen. -iei. / < fr. perpétration]. Vezi definitia »
PSIHAGOGÍE s.f. Ansamblu de metode educative, psihologice și pedagogice, având ca scop să favorizeze dezvoltarea personalității. [Gen. -iei. / < fr. psychagogie, cf. gr. psyche – suflet, agoge – conducere]. Vezi definitia »
RAHITOMÍE s. f. secționare chirurgicală a coloanei vertebrale. (< fr. rachitomie) Vezi definitia »