ARTROLOGÍE s.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul articulațiilor. [Gen. -iei. / < fr. arthrologie, cf. gr. arthron – articulație, logos – studiu]. Vezi definitia »

SUPRAEXCITÁȚIE s. f. supraexcitare. (după fr. surexcitation) Vezi definitia »

OPERÁȚIE s. f. 1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. intervenție chirurgicală. 3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată. 4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale. 5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime. ◊ efectuare a unui anumit calcul. (< fr. opération, lat. operatio, germ. Operation) Vezi definitia »

CINERADIOGRAFÍE s. f. tehnică radiologică cu imagini în mișcare. (< fr. cinéradiographie) Vezi definitia »

TEREBRÁȚIE s. f. perforație, sfredelire, găurire. (< fr. térébration) Vezi definitia »