întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere). Vezi definitia »

ÎNREGIMENTÁ, înregimentez, vb. I. Refl. și tranz. A intra sau a face să intre într-o grupare, într-un partid etc.; a (se) înrola. – Din fr. enrégimenter. Vezi definitia »

EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare) Vezi definitia »

componenta a unui sistem hidraulic sau pneomatic, ce are ca rol reglarea debitului Vezi definitia »

RECEPTÁ, receptez, vb. I. Tranz. A prinde, a înregistra, a capta unde sonore, luminoase etc. – Cf. receptor, receptiv, recepție. Vezi definitia »