pirón (piroáne), s. n. – 1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza). Vezi definitia »

PROTIRÓN s.n. (Ant.) Vestibul al unei case grecești. [Pl. -oane. / < gr. prothyron < pro – înainte, thyra – poartă]. Vezi definitia »

DUBLÓN¹ s. m. veche monedă spaniolă de aur. (< fr. doublon) Vezi definitia »

DECAGÓN s.n. Poligon cu zece laturi. [Cf. fr. décagone < gr. deka – zece, gonia – unghi]. Vezi definitia »

GABIÓN s. n. coș de nuiele sau din plasă de sârmă umplut cu pietriș ori bolovani de râu, [folosit]^{vezi comentariul} la consolidarea unor taluzuri, maluri ale cursurilor de apă, diguri etc. (< fr. gabion, it. gabbione) Vezi definitia »