ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admirație. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus]. Vezi definitia »

CONCLUZÍV, -Ă, ocluzive, adj. v. conclusiv. Vezi definitia »

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv. Vezi definitia »

INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. s. n. 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♦ ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus) Vezi definitia »

LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif. Vezi definitia »