ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege]. Vezi definitia »

HIDROCLIMATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază acțiunea apelor minerale și termale, precum și a climatelor asupra organismelor. (< fr. hydroclimatologie) Vezi definitia »

PARALOGÍE, paralogii, s. f. (Rar) Transformare analogică a formei unui cuvânt prin apropierea lui de un alt cuvânt asemănător; cuvânt rezultat dintr-o astfel de transformare; enunț care conține asemenea cuvinte. – Din fr. paralogie. Vezi definitia »

MICROCLIMATOLOGÍE s.f. Ramură a climatologiei care studiază microclimatele. [Gen. -iei. / < fr. microclimatologie]. Vezi definitia »

CAPITULÁȚIE, capitulații, s. f. Convenție prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetățenii străini aflați pe teritoriul său. [Var.: (înv.) capitulațiúne s. f.] – Din fr. capitulation. Vezi definitia »