ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță. Vezi definitia »

EPIMÓNĂ s. f. comorație (2). (< fr. épimone, gr. epimone) Vezi definitia »

POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka. Vezi definitia »

ostreață, ostrețe s. f. (intl.) hoț lipsit de experiență; ucenic. Vezi definitia »

AEROBIÓZĂ s. f. mod de viață al microorganismelor aerobe; oxibioză. (< fr. aérobiose) Vezi definitia »