arhimicétă s. f., g.-d. art. arhimicétei; pl. arhimicéte Vezi definitia »

IÚDĂ, iude, s. f. Om trădător; om fățarnic, prefăcut. – Din sl. Ijuda. Vezi definitia »

a face treabă mică expr. (eufem.) a urina, a face pipi. Vezi definitia »

méstecă², mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug. Vezi definitia »

pincă, pinci, s.f. (Reg.) Joc în care participanții așezați într-un cerc, stând în picioare, au ca scop suprapunerea prin aruncare a două sau mai multe monede. Vezi definitia »