MUCUȘÓR, mucușori, s. m., mucușoare, s. n. Muculeț. – Muc + suf. -ușor. Vezi definitia »

HOTĂRÂTÓR, -OÁRE, hotărâtori, -oare, adj. Care hotărăște sau are puterea de a decide; decisiv, determinant. ♦ De importanță capitală; crucial. – Hotărî + suf. -tor. Vezi definitia »

a se uita picior peste picior expr. a fi șasiu, a suferi de strabism. Vezi definitia »

FRANCTIRÓR s.m. Soldat voluntar care nu făcea parte dintr-o armată regulată; (spec.) partizan al mișcării de rezistență din Franța în timpul celui de-al doilea război mondial. [< fr. franc-tireur]. Vezi definitia »

MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »