OMOTETÍE s.f. Corespondență între două figuri asemenea, în care dreptele care unesc puncte omoloage se întâlnesc într-un singur punct. [Gen. -iei, var. homotetie s.f. / < fr. homothétie, cf. gr. homos – asemănător, thesis – poziție]. Vezi definitia »

FONOSCOPÍE s. f. înregistrare fotografică a zgomotelor inimii. (< fr. phonoscopie) Vezi definitia »

CONTRAACUZÁȚIE s. f. învinuire adusă de acuzat acuzatorului. (< fr. contré-accusation) Vezi definitia »

CAVOGRAFÍE s. f. radiografie a unei vene cave, prin injectarea unui lichid radioopac. (< fr. cavographie) Vezi definitia »

FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen. -iei. / < fr. faille, cf. lat. fallere – a lăsa să cadă, a nu susține]. Vezi definitia »