PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic de factură idealist-subiectivistă, răspândit mai ales în S.U.A., care neagă adevărul obiectiv proclamând drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util și avantajos. [Cf. fr. pragmatisme]. Vezi definitia »

HIDROTROPÍSM, hidrotropisme, s. n. Mișcare de orientare a rădăcinilor plantelor superioare și a miceliilor de ciuperci spre locurile mai umede ale solului. – Din fr. hydrotropisme. Vezi definitia »

MALTHUSIANÍSM s.n. Teorie reacționară care susține teza falsă că, în timp ce mijloacele de existență nu pot spori decât în progresie aritmetică, populația crește în proporție geometrică și că deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural și biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog și economist englez]. Vezi definitia »

TUȚIORÍSM s. n. orientare etică probabilistică care afirmă că acțiunile umane nu trebuie să urmeze opiniile probabile, ci numai pe cele sigure. (< fr. tutiorisme) Vezi definitia »

PERIODÍSM s. n. (Biol.) Proprietate a unor funcții fiziologice de a se repeta la intervale regulate de timp. [Pr.: -ri-o-] – Perioadă + suf. -ism. Vezi definitia »