BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura. Vezi definitia »

RIBIȚĂ coacaze, in Crisana. Vezi definitia »

MATISEÁLĂ, matiseli, s. f. (Mar.) Matisire. – Matisi + suf. -eală. Vezi definitia »

EBONÍTĂ, ebonite, s. f. Material plastic obținut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorosive, numeroase întrebuințări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite. Vezi definitia »

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă. Vezi definitia »