ELECTROLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență produsă sub acțiunea unei descărcări electrice într-un gaz rarefiat. (< fr. électroluminescence) Vezi definitia »

îndrugătúră s.f. (reg.) firul de tort de pe o drugă (fusul de tors). Vezi definitia »

CARBOHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus instabil, care se formează în sânge în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. [< fr. carbohémoglobine]. Vezi definitia »

lástră (lástre), s. f. – Postav de lînă, de proveniență orientală. Origine necunoscută. După Tiktin și Scriban, din it. lastra „piatră de pavaj, placă”, caz în care sensul inițial ar fi de „împărțit în pătrate”; dar această ipoteză nu merge cu originea orientală a cuvîntului și cu produsul. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

CORÁLĂ s.f. Ansamblu de persoane care execută la unison sau pe mai multe voci piese muzicale. [< fr. chorale]. Vezi definitia »