DECORATÍV, -Ă, decorativi, -e, adj. Care decorează; care servește la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafață, exterioare, superficiale. ♦ Artă decorativă = artă de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul și interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. décoratif. Vezi definitia »

INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus. Vezi definitia »

INTEMPESTÍV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus) Vezi definitia »

ACUZATÍV s. n. sg. Cazul complementului direct, al complementului indirect cu prepoziție și al complementelor circumstanțiale – Fr. accusatif (lat. lit. accusativus). Vezi definitia »

RECREATÍV, -Ă adj. Care recreează, care destinde; recreator. [< fr. récréatif]. Vezi definitia »