ȘTERGĂTÓR, -OÁRE, ștergători, -oare, subst. 1. S. f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S. f. (Reg.) Prosop. 3. S. n., s. f. Cârpă de șters. 4. S. n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S. n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S. m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător. Vezi definitia »

NUMEROTATÓR s.n. Instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate. [< numerota + -tor, cf. fr. numeroteur]. Vezi definitia »

DIAPROIECTÓR, diaproiectoare, s. n. Proiector pentru diapozitive. [Pr.: di-a-pro-iec-] – Dia[pozitiv] + proiector. Vezi definitia »

HAVATÓR, havatori, s. m. Miner care practică havajul. – Hava + suf. -tor. Vezi definitia »

OMÓR, omoruri, s. n. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; crimă, omucidere, asasinat. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în uciderea unei persoane. ♦ Măcel. – Din omorî (derivat regresiv). Vezi definitia »