hereghíe (hereghíi), s. f. – Monetărie. Ngr. χαραγί, de la χαράζω „a grava, a imprima” (Scriban). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

EPIZIOTOMÍE s. f. incizie chirurgicală a regiunii vulvare. (< fr. épisiotomie) Vezi definitia »

CONTRAVÉNȚIE s.f. 1. (Jur.) Violare a legii penale, pedepsită cu amendă și închisoare pe termen scurt. 2. (P. ext.) Călcare a unei legi, a unei dispoziții oficiale etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau recluziune de foarte scurtă durată). [Gen. -iei, var. contravențiune s.f. / cf. fr. contravention, it. contravvenzione]. Vezi definitia »

fúnie (fúnii), s. f. – 1. Sfoară, cablu, parîmă. – 2. Sarcină de lemne sau de paie. – 3. Împletitură, cunună de usturoi sau ceapă ce se păstrează împletite de tulpini, în formă de ghirlandă. – 4. Sfoară de măsurat terenurile. – 5. Suprafață de pămînt de cultură. – Var. (înv.) și mr. fune, megl. funi, fuńă. Lat. fŭnis (Pușcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), cf. v. fr. și Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, cf. lat. med. funis „porțiune de teren” (Niermeyer 458), v. logud. fune „măsură” (Wagner 114); prin urmare, nu se justifică încercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune în legătură această întrebuințare cu lat. fundus. Der. funar (var. funier), s. m. (persoană care face funii); funire, s. f. (înv., suprafață măsurată cu sfoara); funitură, s. f. (înv., funie, măsură de dimensiune); înfunia, vb. (a face funii; a lega cu o frînghie; a fixa părîmele unei ambarcații). Cf. funigel. – Din rom. provine bg. funija (Capidan, Raporturile, 229). Vezi definitia »

păuríe s.f. (reg.) 1. agricultură; plugărie. 2. (cu sens colectiv) țărănime; plugărime. Vezi definitia »