CĂRÁ, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari). ◊ Expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc în altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni. – Lat. *carrare. Vezi definitia »

COLABORÁ, colaborez, vb. I. Intranz. 1. A participa alături de alții la realizarea unei acțiuni sau a unei opere care se efectuează în comun. 2. A publica o lucrare într-un periodic sau într-o culegere. – Din fr. collaborer. Vezi definitia »

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer]. Vezi definitia »

CVADRA- elem. cvadri-. Vezi definitia »

SCORȚONERA s.f. Plantă din fam. compositae, cultivată pentru rădăcina sa lungă și cărnoasă, de culoare negricioasă, comestibilă, consumată tradițional în țările mediteraneene fiartă și asezonată cu lămâie și ulei de măsline; pop. salsifi, salată-de-iarnă; it. scorzonera; fr. salsifis (Scorzonera hispanica). Vezi definitia »