ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/) Vezi definitia »

CARNIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu carne; carnasier. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digeră prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora]. Vezi definitia »

sălcinătór s.n. (reg.; cu sens colectiv) ramuri sau crengi înverzite de salcie, care se pun la poarta caselor în ziua de Sfântul Gheorghe. Vezi definitia »

REVOLTĂTÓR, -OÁRE, revoltători, -oare, adj. Care provoacă revoltă, indignare; nedrept, scandalos. – Revolta + suf. -ător. Vezi definitia »

REGLÓR, reglori, s. m. 1. Tehnician care reglează mașini-unelte, dispozitive sau unelte montate pe acestea într-o secție de producție. 2. Lucrător cu calificare superioară care reglează un aparat în curs de fabricație, astfel încât piesele rezultate prin prelucrare să aibă dimensiunile prestabilite. – Din fr. régleur. Vezi definitia »