NĂVÓD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevód s. n.] – Din sl. nevodŭ. Vezi definitia »

NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node) Vezi definitia »

IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode. Vezi definitia »

PSEUDOPÓD s.n. Prelungire provizorie a protoplasmei la amibe, leucocite etc., cu ajutorul căreia se pot mișca sau pot apuca hrana. [Var. pseudopodium s.n. / < fr. pseudopode, germ. Pseudopodium, cf. gr. pseudos – fals, pous – picior]. Vezi definitia »

ELECTRÓD s. m. conductor electric prin care intră (anod) sau iese (catod) curentul. (< fr. électrode) Vezi definitia »