goniotomíe s.f. Operație chirurgicală în glaucomul congenital. (< engl. goniotomy) Vezi definitia »

MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

DISCHINEZÍE s.f. Alterare a mecanismelor de reglare a activității motorii a organelor contractile; paralizie incompletă. ◊ Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. [Gen. -iei, scris și diskinezie. / < fr. dyskinésie, cf. gr. dys – dificil, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

INTERJÉCȚIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufletești, imită sunete, zgomote etc. (< fr. interjection, lat. interiectio) Vezi definitia »

ESTROMANÍE s.f. (Liv.) Nimfomanie. [Gen. -iei. / cf. it. estromania]. Vezi definitia »