OSTENTAȚIÚNE s. f. v. ostentație. Vezi definitia »

CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis. Vezi definitia »

ACCESIÚNE, accessiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la alt bun mai important. [Pr.: -si-u-] – Din fr. accession. Vezi definitia »

ALDIMÍNE s. f. pl. substanțe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare. (< fr. aldimines) Vezi definitia »

ACCELERAȚIÚNE s.f. v. accelerație. Vezi definitia »