TÓPIC, -Ă I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumește locuri, localități. II. adj., s. n. (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. s.n. (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”. IV. s. f. 1. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. ◊ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< fr. topique, germ. topisch /II/ Topik) Vezi definitia »

TELEGRÁFIC, -Ă, telegrafici, -ce, adj. 1. Care aparține telegrafului sau telegrafiei, privitor la telegraf. ♦ Transmis prin telegraf. 2. Fig. Prescurtat, concis, laconic, scurt. – Din fr. télégraphique. Vezi definitia »

SILÁBIC, -Ă, silabici, -ce, adj. Care ține de silabe, privitor la silabe; alcătuit din silabe. ◊ Scriere silabică (sau cu caracter silabic) = scriere în care semnele nu reprezintă sunete, ci silabe. Versificație silabică = versificație bazată pe numărul silabelor, independent de locul accentelor. – Din fr. syllabique, lat. syllabicus. Vezi definitia »

PERITRÓFIC, -Ă adj. referitor la nutriția țesuturilor înconjurătoare. (< fr. péritrophique) Vezi definitia »

pripélnic, pripélnică, adj. (înv. și reg.; despre oameni) 1. pripit, grăbit, zorit, nerăbdător. 2. zelos, prompt. Vezi definitia »