LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste. Vezi definitia »

trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist. Vezi definitia »

ICONOCLÁST, -Ă s.m. și f. Partizan al iconoclasmului. ♦ (Fig.) Cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. [< fr. iconoclaste, cf. gr. eikon – icoană, klazein – a sparge]. Vezi definitia »

MINIATURÍST, -Ă s. m. f. 1. pictor de miniaturi. 2. scriitor care descrie cu finețe și sensibilitate aspecte ale realității. (< fr. miniaturiste) Vezi definitia »

LIBRETÍST s. m. autor de librete (1). (< it. librettista) Vezi definitia »