Definita cuvantului emanație
EMANÁȚIE s. f. 1. faptul de a emana; emitere, degajare. ◊ ceea ce se degajă, exalație. ◊ (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice. ♦ ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități. 2. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. (< fr. émanation, lat. emanatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu emanație
IATROLOGÍE s.f. Știința medicală; medicină. [Gen. -iei. / < fr. iatrologie, cf. gr. iatros – medic, logos – știință]. Vezi definitia »
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie. Vezi definitia »
BIBLIOLATRÍE s. f. acceptarea și interpretarea literală a textului biblic. (< engl. bibliolatrie) Vezi definitia »
PĂDURĂRÍE2 s. f. (Înv.) Silvicultură. – Pădure + suf. -ărie. Vezi definitia »
colilíe s.f. și adj. (pop.) 1. (s.f.) floare de câmp albă. 2. (adj.) foarte alb (ă). Vezi definitia »