DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif. Vezi definitia »

ANTITUSÍV, -Ă, antitusivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează tusea. – Din fr. antitussif. Vezi definitia »

INCOMPREHENSÍV, -Ă, incomprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care nu poate înțelege; neînțelegător. – Din fr. incompréhensif. Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive. Vezi definitia »

CONVULSÍV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Care se referă la convulsii; care provoacă convulsii, caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecto-contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență; tuse măgărească. – Din fr. convulsif. Vezi definitia »