BULIMÍE s.f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă; hiperorexie; poliorexie. [Gen. -iei. / < fr. boulimie, cf. gr. boulimia]. Vezi definitia »

ULCERÁȚIE s.f. Formare a unui ulcer; rană ulceroasă; ulcerare. [Gen. -iei, var. ulcerațiune s.f. / < fr. ulcération, lat. ulceratio]. Vezi definitia »

OLIGOFRENOPEDAGOGÍE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de instruirea, educarea și recuperarea socială a copiilor cu deficiență mintală. – Din fr. oligophrénopédagogie. Vezi definitia »

ALOPOLIPLOIDÍE s. f. existența în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare. (< fr. allopolyploïdie) Vezi definitia »

ENZOOTÍE s. f. epizootie limitată la un areal restrâns. (< fr. enzootie) Vezi definitia »