HETEROGENÍE s.f. eterogenie. Vezi definitia »

CONOSCOPÍE s. f. (fiz.) observare a fenomenului de polarizare cromatică. (< fr. conoscopie) Vezi definitia »

interjectie, folosita in general in situatia in care emitatorul vrea ca receptorul sa inteleaga ce doreste din reactia lui (bucurie, nervozitate, etc.) Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete în conformitate cu anumite legi. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (muzicale sau vorbite). ♦ Parte a teoriei muzicii care se ocupă cu studiul acordurilor în compoziție. ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură sau chiar printr-un singur cuvânt onomatopeic. 2. Potrivire a elementelor componente care alcătuiesc un întreg; concordanță, acord – v. proporționalitate. ◊ (Lingv.) Armonie vocalică = acomodare, prin asimilare, a unei vocale cu altă vocală din același cuvânt. ♦ Bună înțelegere. [Gen. -iei. / < fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia]. Vezi definitia »

HEMIAGEUZÍE s. f. pierdere a simțului gustativ pe jumătate din limbă. (< fr. hémiageusie) Vezi definitia »